Teatrul Foarte Mic, Bucureşti

În urmă cu ceva timp am fost la "Teatrul Foarte Mic". Am găsit bilete pe ultima sută de metri, la piesa "Sado Maso Blues Bar". Magnifică și extrem de amuzantă! Teatrul pare că se transformă. Noile generaţii de actori, scenariști şi regizori sunt tot mai dezinhibate în gândire şi exprimare. Limbajul se dezbracă de orice pudoare. Am râs tare și zgomotos. Interiorul teatrului mic și intim lasă de dorit: scaune scorojite cu tapițeri rupte, un miros vetust și foarte puține locuri. Însă odată ce piesa începe, faci abstracție de tot ceea ce te înconjoară. Extrem de interesantă a fost punerea în scenă. Ferestrele teatrului devin vitrine în care artiştii se expun trecătorilor. Un moment unic: cel în care unul dintre actori trece neregulamentar strada (bulevardul care leagă Piaţa Universităţii de rondul de la Rosetti) ţinând în mâini mai multe păpuşi gonflabile, iar noi, spectatorii îl zărim prin geamul vitrină. Doi bărbați se sărută pe scenă. Actorii ies afară, tipă, folosesc grafitti colorate într-o demenţă colosală. Teatrul Foarte Mic (extrem de mic) m-a făcut să văd o altă față a teatrului românesc!