Teatrul Nottara, Bucureşti

Nottara reprezintă teatrul meu de suflet, locul în care evadam în studenție, actorii pe care-i iubesc și-i stimez. Am văzut aici, în urmă cu ceva timp "Bătrânul" (de Maxim Gorki) într-o regie semnată Catrinel Dumitrescu. Sala Horia Lovinescu - plină. Oamenii - de toate categoriile, cu toții iubitori de teatru. Piesa - zgomotoasă, puțin dezamăgitoare, pe alocuri interesantă și foarte lungă. Pe scurt: mult zgomot pentru nimic. Actorii - mulți dintre ei tineri și neexperimentați, în mare parte agitați. Piesa de rezistență - Emil Hossu (care joacă admirabil). Sursa principală de amuzament - Cotimanis, căruia rolul avarului perfid i se potrivește ca o mănușă, chiar dacă uneori forțează nota comică a situațiilor. Mi-a plăcut rolul lui într-un moment de rătacire, când în încercarea de-a defini dragostea, are un monolog interesant: "odată aveam o fată. era frumoasă, deșteaptă și tare bogată. într-una din zile a venit la mine și mi-a spus: - eu am să plec departe! nu cred că o sa ne mai vedem. dar dacă ai nevoie de bani, spune-mi! eu, mă uit la ea și-i zic: - n-am nevoie! ea, din nou: - dacă ai nevoie de bani, spune-mi! eu: - nu, n-am nevoie! ea: - spune-mi, spune-mi, spune-mi! eu: - nu și nu și nu! acum stau și mă gândesc. cred că asta este dragostea să nu simți nevoia să iei bani de la omul de lângă tine". Mi-e dor de o piesă bună la Nottara cu actorii noștri, care - pare-se - se duc unul câte unul. Și mă apucă câte-o melancolie...

este un teatru drag mie, unde merg de cand eram in liceu, ca si la teatru national. am vazut piese adevarate si am plecat marcata de multe ori. imi place teatru si drama, in special. actorii de la teatrul Nottara sunt exceptionali.