Universitatea Din Bucuresti - Facultatea de Psihologie Si Stiintele Educatiei

În perioada interbelică, domeniile de cunoaştere şi profesionalizare specifice facultăţii au fost reprezentate de mari personalităţi ale ştiinţelor şi culturii româneşti: Constantin Rădulescu-Motru, Mihail Ralea, G.G. Antonescu; după război ştafeta academică este preluată şi condusă de Gheorghe Zapan, Paul Popescu-Neveanu, Stanciu Stoian şi mai târziu de Dimitrie Tudoran. Din punct de vedere instituţional, vechiul Seminar pedagogic al Universităţii se metamorfozează după 1948 într-o facultate de sine stătătoare, dar cu o existenţă efemeră. Ulterior, psihologia şi pedagogia devin specializări, cu o anumită autonomie în cadrul Facultăţii de Filosofie. Anii 1964-1973 reprezintă perioada unui reviriment profesional-ştiinţific. În 1977, printr-o decizie arbitrară a cuplului Ceauşescu, specializările noastre, alături de sociologie, sunt considerate indezirabile şi eliminate din structura învăţământului superior. Unele discipline de specialitate au supravieţuit, dar într-un cadru instituţional mai puţin adecvat prin natura lui - Facultatea de Istorie şi Filosofie. Timp de 12 ani societatea românească - în optica bizară a regimului de atunci - nu a avut nevoie de specialişti în domeniul psihologiei şi ştiinţelor educaţiei.